Activități de limbaj pentru copii de 9–12 luni

Unde e mingea?

1. Așază în fața lui o minge, o lingură și un pantof.
2. Întreabă „Unde e mingea?”, fără să arăți.
3. Așteaptă să se uite sau să întindă mâna; altfel arată: „Uite mingea!”
4. Schimbă ordinea obiectelor și repetă.

De ce: Copiii înțeleg multe cuvinte înainte să le spună; jocul exersează înțelegerea.

Siguranță: Alege obiecte mari, care nu încap în gura lui.

Cântece cu mișcări

1. Alege un cântec cu gesturi, ca „Bate vântul frunzele”.
2. Cântă rar și fă mișcările exagerat.
3. Ia-i mâinile ușor și fă mișcările cu el.
4. Repetă zilnic; în timp va face singur unele gesturi.

De ce: Gesturile legate de cuvinte îl ajută să țină minte cuvintele și să anticipeze.

Cutia cu obiecte

1. Pune în cutie 4–5 obiecte din casă: cană, șosetă, perie.
2. Scoate-le pe rând: „Ce e aici? O cană!”
3. Arată ce faci cu ele: „Bem din cană.”
4. Lasă-l să scoată și el obiecte; tu le numești.

De ce: Surpriza îi ține atenția, iar folosirea obiectului îl ajută să înțeleagă cuvântul.

Siguranță: Folosește doar obiecte mari. Ce încape într-un tub de hârtie igienică poate sufoca.

Cucu-bau cu eșarfa

1. Stai față în față cu el, la nivelul lui.
2. Acoperă-ți fața cu eșarfa și spune „Unde e mama?”
3. Dă eșarfa jos și spune vesel „Cucu!”
4. Lasă-l să tragă eșarfa singur.

De ce: Află că cei dragi revin și învață să aștepte rândul într-un dialog.

Siguranță: Folosește o eșarfă subțire și ușoară. Nu o lăsa peste fața lui și nu o lega de el.

Ecoul silabelor

1. Așteaptă până spune „ba-ba” sau „ma-ma”.
2. Repetă exact silaba lui, privindu-l în ochi.
3. Fă o pauză și așteaptă să repete și el.
4. Încearcă o silabă nouă: „da-da” sau „ta-ta”.

De ce: Imitarea sunetelor este baza primelor cuvinte.

Gata, pregătit, hop!

1. Ține-l în brațe, față în față.
2. Spune rar: „Gata… pregătit…”
3. Fă o pauză, apoi spune „hop!” și ridică-l ușor.
4. Repetă și vezi dacă așteaptă „hop”.

De ce: Așteptarea cuvântului îl ajută să lege cuvintele de ce se întâmplă.

Siguranță: Ridică-l blând, cu mâinile sub brațe; nu-l arunca în aer și nu-l scutura.

„Bravo!” cu palmele

1. Când pune sau ia un obiect, spune „bravo!”
2. Bate din palme zâmbind.
3. Ia mânuțele lui și bateți împreună.
4. Așteaptă să bată el singur.

De ce: Imită gesturi și sunete de bucurie, așa învață primele cuvinte sociale.

Foșnet și clinchet

1. Foșnește o foaie de hârtie: „fâș-fâș”.
2. Lovește ușor lingura de o cană din inox: „ding”.
3. Lasă-l să facă singur sunetele.
4. Repetă numele fiecărui sunet.

De ce: Sunetele diferite îi ascut urechea pentru cuvinte.

Siguranță: Folosește o cană din inox sau plastic, nu din sticlă. Nu lăsa hârtia în gură; stai lângă el.

Cântecul de dimineață

1. Intră zâmbind și cântă 2–3 rânduri simple.
2. Folosește mereu aceleași cuvinte.
3. Fă gesturi: deschizi perdeaua, arăți soarele.
4. La sfârșit fă pauză și așteaptă un sunet.

De ce: Rutina și repetiția îl ajută să recunoască și să prevadă cuvintele.

Bebeluși în carte

1. Alege o carte cu fețe de bebeluși.
2. Arată: „bebe!” și atinge fața lui.
3. Întreabă: „Unde e nasul?”
4. Lasă-l să arate sau să pupe poza.

De ce: Fețele îi atrag atenția și îl țin atent la cuvintele tale.

Siguranță: Alege cărți cu pagini groase; nu-l lăsa să rupă hârtia și să o bage în gură.

Degetul care arată

1. Arată cu degetul o jucărie: „uite, mingea!”
2. Așteaptă să se uite la ce arăți.
3. Ia-i degetul și arătați împreună.
4. Numește ce arată el.

De ce: Arătatul cu degetul e un pas important înaintea primelor cuvinte.

Arată și spune în carte

1. Alege o carte din carton cu poze mari și clare.
2. Așază-l în brațe și deschide o pagină.
3. Arată poza și spune un singur cuvânt: „minge”.
4. Lasă-l să atingă poza și să întoarcă pagina.

De ce: Poza și cuvântul auzite împreună îl ajută să lege cuvintele de lucruri.

Siguranță: Alege cărți din carton gros și stai lângă el dacă duce cartea la gură.

Pupici și sunete cu buzele

1. Fă „mmm” și „pa-pa-pa” aproape de fața lui.
2. Fă „brr” cu buzele și lasă-l să-ți atingă buzele.
3. Așteaptă să încerce și el, apoi răspunde-i.
4. Bucură-te de orice sunet încercat.

De ce: Jocul cu buzele și limba îi pregătește gura pentru vorbit.

„Vino la mine!”

1. Stai ghemuit la doi pași de el.
2. Deschide brațele și spune „vino!”
3. Când vine, îmbrățișează-l: „ai venit!”
4. Mărește treptat distanța.

De ce: Învață să înțeleagă o cerere simplă, întâi cu gest, apoi doar cu vocea.

Siguranță: Curăță podeaua de obiecte mici și ascuțite și stai departe de scări.

Aceeași carte în fiecare seară

1. Alege o carte scurtă cu poze mari.
2. Citește-o la fel, în fiecare seară.
3. Fă același sunet la aceeași pagină.
4. Așteaptă să facă el sunetul.

De ce: Repetiția îi arată ce urmează și îl pregătește să spună primele cuvinte.

Moale, aspru, rece

1. Adună 3 lucruri sigure: o pernă, un prosop, o lingură metalică.
2. Lasă-l să le atingă pe rând.
3. Spune cuvântul potrivit: „moale”, „aspru”, „rece”.
4. Repetă cuvântul când se joacă din nou cu obiectul.

De ce: Cuvintele legate de atingere au sens pentru el și îi cresc vocabularul.

Siguranță: Alege obiecte mari, fără margini ascuțite, și stai lângă el în timpul jocului.

Cuvinte la baie

1. Spune ce faci: „apă”, „săpun”, „spală”.
2. Fă o pauză și lasă-l să arate sau să facă un sunet.
3. Încheie cu aceeași frază: „Gata baia!”

De ce: Rutina cu aceleași cuvinte îl ajută să le recunoască și apoi să le spună.

Siguranță: Nu-l lăsa singur în apă nicio clipă, nici pentru o secundă.

Șoptit și tare

1. Ia o jucărie și șoptește-i numele aproape de el.
2. Spune numele apoi cu glas vesel și mai tare.
3. Încearcă și o voce subțire sau una groasă.
4. Observă când zâmbește sau face un sunet.

De ce: Variația vocii îi atrage atenția și îl ajută să audă ritmul vorbirii.

Siguranță: Păstrează un volum moderat; sunetele foarte tari îl pot speria.

Gestul pentru „mai”

1. Lipește vârfurile degetelor ambelor mâini și spune „mai”.
2. Fă gestul la masă sau când vă jucați.
3. Ia-i mâinile și ajută-l să facă gestul.
4. Răspunde imediat când îl face singur.

De ce: Gesturile îl ajută să ceară ce vrea înainte să poată spune cuvântul.

Vremea de afară

1. Stați la geam sau afară, în brațe.
2. Arată și spune: „soare”, „ploaie” sau „vânt”.
3. Fă un gest: degetele ca ploaia.
4. Întreabă: „Ce vezi?” și așteaptă.

De ce: Cuvintele despre lucruri reale din jur se fixează mai repede.

Siguranță: Ține geamul închis sau blocat și stai lângă el, aproape de geam.

Dă-mi, te rog

1. Întinde mâna: „Dă-mi, te rog, ursulețul.”
2. Așteaptă câteva secunde; dacă nu înțelege, arată obiectul.
3. Când ți-l dă: „Mulțumesc! Mi-ai dat ursulețul.”
4. Dă-i-l înapoi și schimbați rolurile.

De ce: Cererile scurte din viața de zi cu zi îl învață să înțeleagă și să participe la un schimb.

Da și nu cu capul

1. Întreabă: „Vrei apă?” și dă din cap: „da”.
2. Arată și „nu” când ceva nu e acolo sau nu vrea.
3. Așteaptă un răspuns, chiar și un gest.
4. Răspunde-i mereu cu cuvânt și gest.

De ce: Gesturile de da și nu sunt primele lui răspunsuri la întrebări.

Toba din oală

1. Întoarce o oală cu fundul în sus în fața lui.
2. Dă-i o lingură de lemn și bate tu primul: „bum, bum”.
3. Așteaptă să bată și el, apoi repetă ritmul lui.
4. Alternați: o dată tu, o dată el.

De ce: Ritmul și alternarea rândurilor pregătesc conversația și silabele.

Siguranță: Stai lângă el cât ține lingura și evită zgomotul prea tare aproape de urechile lui.

Mimăm ce facem

1. Ia o cană goală și mimează: „bea”.
2. Pune mâinile sub obraz: „doarme”.
3. Arată și „mănâncă”, „spală”.
4. Lasă-l să te imite.

De ce: Cuvintele pentru acțiuni se învață mai ușor dacă le vezi și le imiți.

Siguranță: Folosește o cană de plastic, goală și fără capac mic.

Extinde cuvântul lui

1. El: „Minge!” Tu: „Da, minge roșie!”
2. El: „Apă.” Tu: „Vrei apă. Bei apă.”
3. Nu-l corecta; spune firesc varianta corectă.
4. Fă asta de câteva ori pe zi.

De ce: Îi arată pasul următor, de două cuvinte, fără presiune.

Arătăm poze în carte

1. Alege o carte cu poze mari și clare.
2. Arată cu degetul o poză și spune cuvântul.
3. Lasă-l să arate el poza pe care o numești tu.
4. Fă sunetul sau gestul, dacă poza are unul.

De ce: Leagă imaginea de cuvânt, iar el învață cuvinte noi.

Brum-brum cu mașinuța

1. Împinge mașinuța pe podea și spune „brum-brum”.
2. Oprește-o și spune „stop”, apoi pornește: „hai”.
3. Dă-i mașinuța și așteaptă să facă el sunetul.

De ce: Sunetele simple sunt ușor de imitat și devin primele cuvinte.

Siguranță: Alege o mașinuță mare, fără piese mici care se pot desprinde.

Cuvinte în baie

1. Spune ce faci: „spălăm mâna”, „turnăm apa”.
2. Numește jucăriile: „rățușca”, „cana”.
3. Fă o pauză și lasă-l să repete sau să arate.

De ce: Rutina repetată fixează cuvintele și le leagă de gesturi.

Siguranță: Nu-l lăsa nicio clipă singur în apă, nici pentru o secundă.

Fețe și sunete în oglindă

1. Stați împreună în fața unei oglinzi.
2. Fă un sunet, de exemplu „aaa” sau „mmm”, și arată-ți gura.
3. Lasă-l să te imite, apoi imită-l tu.

De ce: Vede cum se mișcă gura și învață să imite sunetele.

Siguranță: Folosește o oglindă incasabilă sau bine fixată.

Tu zici, el zice

1. Privește-l în ochi și spune un sunet: „ba-ba”.
2. Taci și așteaptă să răspundă cu un sunet.
3. Răspunde-i tu la rândul tău, ca într-o discuție.

De ce: Învață că într-o conversație vorbești pe rând: tu, apoi el.