Activități de limbaj pentru copii de 18–24 luni

Dintr-un cuvânt, două

1. Așteaptă să spună un cuvânt, de exemplu „mașină”.
2. Repetă și adaugă un cuvânt: „mașină mare”.
3. Folosește fraze de două cuvinte, nu mai lungi.

De ce: Auzind perechi de cuvinte, învață să le lege în propoziții mici.

Plin și gol

1. Pune pe un prosop două căni și un lighean cu puțină apă.
2. Umple o cană și spune „Plin!”.
3. Toarnă apa în cealaltă cană și spune „Gol!”. Lasă-l să încerce.

De ce: Cuvintele opuse se învață ușor când le vede și le simte cu mâinile.

Siguranță: Stai lângă el tot timpul; golește vasul cu apă imediat după joc.

Hârtie de rupt și mototolit

1. Dă-i foi de ziar vechi sau hârtie moale.
2. Arată: „Rupe!” și rupe o foaie în bucăți.
3. Mototolește: „Mototolim!” și faceți o minge.
4. Aruncați mingea într-o cutie și spuneți „Hop!”.

De ce: Verbele noi se rețin mai bine când le face chiar cu mâinile lui.

Siguranță: Nu-l lăsa să bage hârtia în gură; strânge bucățile după joc.

Cine bate la ușă?

1. Ieși din cameră și bate la ușă: „Poc-poc!”.
2. Întreabă de afară: „Cine e?”.
3. Ajută-l să răspundă: „Mama!” sau „Eu!”.
4. Schimbați rolurile: bate el, ghicești tu.

De ce: Exersează răspunsul la întrebări și faptul că vorbim pe rând.

Siguranță: Nu închide ușa complet; ferește degetele lui de balamale și de tocul ușii.

Semaforul stai–mergi

1. Ține-l de mână și spune „Mergem!” cu pași mari.
2. Strigă „Stai!” și opriți-vă pe loc.
3. Așteaptă o clipă, apoi spune din nou „Mergem!”.
4. Lasă-l să strige el „Stai!” sau „Mergem!”.

De ce: Înțelege și folosește cuvinte scurte care îl ajută să fie în siguranță.

Siguranță: Exersați doar în casă sau într-un loc ferit de mașini.

Comoara din parc

1. Dă-i un coș sau o găleată și mergeți să căutați „comori”.
2. Ia un lucru și spune: „Frunză! Mare!”.
3. Pune-l în coș și așteaptă să repete.
4. Acasă scoateți comorile și numiți-le din nou.

De ce: Cuvintele noi se leagă de lucruri reale pe care le vede și le atinge.

Siguranță: Nu folosi pungi de plastic. Nu-l lăsa să bage în gură castane, pietre sau plante.

Ajutor în bucătărie

1. Așază-l într-un scaun sigur, departe de aragaz.
2. Dă-i un aliment moale, spălat, și spune-i numele.
3. Cere-i: „Pune banana în castron.”

De ce: Cuvintele despre mâncare se țin minte ușor, pentru că le vede, le atinge și le gustă.

Siguranță: Ține-l departe de aragaz, cuțite și vase fierbinți. Fără mere crude, struguri întregi, nuci.

Păpușa are nevoie de grijă

1. Ia păpușa și spune: „Îi e foame.”
2. Hrănește-o cu o lingură și spune: „Mănâncă.”
3. Cere-i să o culce, să o spele sau să o pupe.
4. Spune fiecare gest cu un cuvânt simplu.

De ce: Joaca de-a grija îi dă cuvinte pentru rutina zilnică și îl ajută să înțeleagă ce simt ceilalți.

Siguranță: Folosește doar jucării fără piese mici care se pot desprinde.

Repede și încet

1. Bate din palme încet și spune „Încet, încet”.
2. Accelerează și spune „Repede, repede!”.
3. Încercați cu mașinuța pe covor.
4. Schimbă ritmul și lasă-l să aleagă viteza.

De ce: Cuvintele pentru viteză se leagă de ritm și le înțelege mai ușor.

Una și mai multe

1. Pune pe covor o minge și spune „O minge!”.
2. Adaugă încă două și spune „Mingi!”.
3. Cere: „Dă-mi o minge”, apoi „Dă-mi mingile”.
4. Încercați și cu pantofi sau cărți.

De ce: Aude diferența dintre unul și mai mulți înainte să folosească pluralul.

Siguranță: Folosește mingi mari, nu mărgele sau obiecte mici.

Ceai cu jucăriile

1. Așază ursulețul și păpușa la o masă mică.
2. Dă-i o ceașcă și spune „Poftim!”.
3. Arată cum se răspunde: „Mulțumesc!”.
4. Lasă-l să servească el jucăriile.

De ce: Frazele de politețe se învață cel mai bine în joc, repetate des.

Siguranță: Folosește doar cești de plastic, fără lichide fierbinți.

Ce am făcut azi?

1. Stați liniștiți înainte de culcare.
2. Spune: „Azi am mers în parc.”
3. Întreabă: „Ai văzut câinele?” și așteaptă un răspuns.
4. Încheie cu: „Mâine mai mergem.”

De ce: Auzind ziua povestită, înțelege că cuvintele spun lucruri care s-au întâmplat.

Două sarcini la rând

1. Spune: „Ia ursulețul și pune-l în coș.”
2. Așteaptă și lasă-l să încerce singur.
3. Laudă-l și, dacă e nevoie, repetă rar.
4. Treci apoi la alte două sarcini.

De ce: Învață să înțeleagă și să țină minte instrucțiuni mai lungi.

Cartea cu pauze

1. Alege o carte pe care o știe deja.
2. Oprește-te înainte de un cuvânt cunoscut.
3. Așteaptă să-l spună el, apoi întreabă: „Ce vezi aici?”
4. Bucură-te de orice răspuns.

De ce: Participă la poveste și își amintește cuvintele din ea.

Spălăm păpușa

1. Pune puțină apă călduță într-o cuvă, cu o păpușă.
2. Spune ce faci: „Spăl mâna, spăl capul.”
3. Lasă-l pe el să spună ce faceți mai departe.
4. Șterge păpușa: „Gata, e curată!”

De ce: Leagă cuvintele de acțiuni pe care le vede și le face singur.

Siguranță: Nu-l lăsa singur lângă apă nicio clipă, nici în apă puțină.

Vânătoare de culori

1. Alege o culoare: „Azi căutăm roșu!”
2. Căutați împreună lucruri de culoarea aceea.
3. Atinge fiecare lucru și spune: „Roșu!”
4. Schimbă culoarea după trei sau patru obiecte.

De ce: Numele culorilor se învață mai ușor când sunt legate de obiecte reale.

Transmisiune în direct

1. Fă ceva simplu: sari, aplauzi, ia o carte.
2. Spune cu glas de prezentator: „Mama sare!”
3. Cere: „Acum spune tu ce fac eu.”
4. Schimbați rolurile: tu faci ce spune el.

De ce: Spunând ce vede, leagă acțiunile de verbe și face propoziții scurte.

Siguranță: Alegeți un loc liber; nu sări și nu alerga cu obiecte în gură.

Ce miroase?

1. Alege lucruri sigure: o lămâie, o felie de măr, săpun.
2. Apropie-le de nasul lui: „Mmm, miroase dulce!”
3. Întreabă: „Ți-a plăcut? E tare sau slab?”
4. Numește mirosul: dulce, acru, proaspăt.

De ce: Cuvintele pentru simțuri îi îmbogățesc vocabularul și îl învață să descrie.

Siguranță: Nu folosi substanțe tari sau uleiuri; obiectele mici nu trebuie să ajungă în nas sau gură.

Ce face ursulețul?

1. Ia un ursuleț sau o păpușă.
2. Fă-l să mănânce: „Ursulețul mănâncă.” Apoi doarme, sare, cade.
3. Întreabă: „Ce face ursulețul?”
4. Lasă-l să-l miște, iar tu spui ce face.

De ce: Cuvintele pentru acțiuni îl ajută să treacă la propoziții.

Siguranță: Alege un ursuleț moale, cu ochi cusuți, fără piese mici.

Completează cântecul

1. Alege un cântec pe care îl știe bine.
2. Cântă și oprește-te înainte de ultimul cuvânt.
3. Așteaptă privindu-l; dacă nu spune, spune-l tu.

De ce: Pauza îi dă ocazia să spună un cuvânt cunoscut, iar rima îl ajută.

Rufele familiei

1. Pune rufele curate între voi.
2. Ridică o șosetă: „A cui e? E a lui tati!”
3. Lasă-l să pună fiecare lucru în grămada potrivită.
4. Numește culorile: „Tricoul roșu e al tău.”

De ce: Aici exersează nume de haine, culori și cuvinte ca „al meu”, „al tău”.

Siguranță: Scoate hainele cu nasturi mici, șireturi sau cordoane lungi.

Arată-mi în carte

1. Alege o carte cu poze mari și clare.
2. Întreabă: „Unde e câinele?”
3. Lasă-l să arate cu degetul.
4. Spune cuvântul: „Da, câinele!”

De ce: Înțelege mai multe cuvinte decât poate spune, iar arătatul îți arată ce a înțeles.

Brum-brum și tu-tu

1. Ia o mașinuță sau arată un vehicul din jur.
2. Spune sunetul: „brum-brum”, „tu-tu”.
3. Așteaptă să-l imite, apoi schimbați rolurile.

De ce: Sunetele simple sunt printre primele cuvinte pe care le poate spune ușor.

Siguranță: Dacă îi arăți vehicule pe stradă, ține-l de mână, departe de carosabil.

Sari, aleargă, stai

1. Spune tare „Sari!” și sari alături de el.
2. Schimbă cuvintele: „Aleargă!”, „Stai!”, „Dansează!”.
3. Lasă-l să strige el cuvântul, iar tu faci mișcarea.

De ce: Leagă cuvintele de acțiuni, așa că el înțelege și începe să spună verbe.

Siguranță: Alegeți un loc liber, fără colțuri ascuțite.

Ajutor, nu pot!

1. Pune o jucărie într-o cutie cu capac strâns, dar nu prea greu.
2. Când se oprește, spune „Ajutor!” și arată-i gestul.
3. Ajută-l imediat ce spune „Ajutor” sau „Deschide”.

De ce: Află că vorbele aduc ajutor, așa că le folosește în loc de plâns.

Siguranță: Folosește doar o cutie mare, fără piese mici care pot fi înghițite.

Salutăm lucrurile din casă

1. Mergi cu el prin cameră și spune: „Bună, ușă!”.
2. Arată spre alt obiect și așteaptă să te imite.
3. Seara spuneți „Noapte bună, lampă!”.

De ce: Aceleași cuvinte, zilnic, îl ajută să învețe numele obiectelor și saluturile.

Deschis și închis

1. Pune o jucărie într-o cutie și spune „Închis!”.
2. Lasă-l să deschidă și spune „Deschis! Ce e?”.
3. Numește jucăria când o scoate.
4. Închideți la loc și repetați.

De ce: Cuvintele opuse și numele jucăriei se repetă într-un joc cu surpriză.

Siguranță: Alege cutii mari, fără piese mici sau muchii tăioase.

Hopa! Ups!

1. Scapă încet o jucărie moale și spune „Hopa!”.
2. Arată spre ea: „A căzut!”.
3. Roagă-l să o ridice: „Ia-o!”.
4. Lasă-l să scape el jucăria și să comenteze.

De ce: Învață cuvinte pentru întâmplări mici și le folosește fără frustrare.

Siguranță: Scapă doar jucării moi, nu lucruri fragile sau grele.

Turnul care cade

1. Pune două cuburi unul peste altul și spune „Sus!”.
2. Lasă-l să mai pună unul: „Încă unul!”.
3. Lovește ușor turnul și spune „Bum! Cade!”.
4. Reconstruiți și așteaptă să spună el cuvintele.

De ce: Cuvintele se repetă în același joc și devin ușor de imitat.

Siguranță: Folosește cuburi mari și moi; nu lăsa piesele mici la îndemâna lui.

Alege dintre două

1. Ține câte un obiect în mână: „Banană sau măr?”
2. Așteaptă câteva secunde.
3. Dacă doar arată, spune tu cuvântul și dă-i obiectul.
4. Laudă orice încercare de a vorbi.

De ce: Alegerea îi dă un motiv să folosească un cuvânt, iar pauza îi dă timp să-l caute.

Siguranță: Taie fructele potrivit vârstei și stai lângă el în timpul mesei.