Activități de limbaj pentru copii de 2–3 ani

Sus, jos, înăuntru

1. Pune o jucărie în cutie: „Ursul e în cutie.”
2. Mut-o: pe cutie, sub cutie, lângă cutie.
3. Întreabă „Unde e ursul?” și ajută-l să răspundă.
4. Lasă-l să ascundă el jucăria și să-ți spună unde e.

De ce: Cuvintele de poziție îl ajută să înțeleagă instrucțiuni și să facă propoziții mai lungi.

Cine? Ce? Unde?

1. Citiți o carte cu imagini.
2. Întreabă: „Cine e aici?”, „Ce face?”, „Unde merge?”
3. Dacă nu știe, răspunde tu și arată în imagine.
4. Maximum 2–3 întrebări pe pagină.

De ce: Întrebările îl fac participant și îl ajută să înțeleagă povestea.

Al meu, al tău

1. Pune pe masă pantofii tăi și pe ai lui.
2. Arată și spune: „Pantoful tău. Pantoful meu.”
3. Întreabă: „Al cui e?” și așteaptă răspunsul.
4. Încercați cu alte obiecte din casă.

De ce: Își exersează cuvintele pentru „eu” și „tu”, care sunt greu de învățat.

De-a doctorul

1. Pune ursulețul pe pernă: „Ursulețul e bolnav.”
2. Întreabă: „Ce îl doare?” Arătați locul: burtica, mâna.
3. Acoperă-l cu un prosop: „Îl învelim.”
4. Lasă-l să-l îngrijească și să spună ce face.

De ce: Își îmbogățește vocabularul despre corp și învață să spună ce simte.

Siguranță: Folosește jucării fără piese mici; nu da medicamente sau obiecte reale de îngrijire.

Acum întrebi tu

1. Ia un obiect și întreabă: „Ce e asta?” Răspunde tu.
2. Dă-i obiectul: „Acum întrebi tu. Ce zici?”
3. Dacă nu știe, șoptește: „Ce e asta?” și lasă-l să repete.
4. Răspunde scurt la întrebarea lui, apoi schimbați rolurile.

De ce: Învață să pună întrebări, ceea ce îi deschide drumul spre cuvinte noi.

Siguranță: Alege obiecte sigure, mai mari de 3,2 cm, fără piese mici sau muchii ascuțite.

Cum este mâncarea?

1. Pune în fața lui două alimente diferite.
2. Spune: „Mărul e dulce. Pâinea e moale.”
3. Întreabă-l: „Cum e?” și acceptă orice răspuns.
4. Încercați cuvinte noi: rece, crocant.

De ce: Află cuvinte care descriu lucrurile și începe să le folosească.

Siguranță: Mărul crud: ras sau în felii subțiri. Verifică temperatura; nu-l lăsa singur la masă.

Ce nu e bine aici?

1. Pune un pantof pe mână și întreabă: „E bine?”
2. Așteaptă să spună „nu” sau să arate unde.
3. Întreabă: „Unde se pune pantoful?”
4. Lasă-l pe el să facă o greșeală hazlie.

De ce: Învață cum se numesc lucrurile și la ce folosesc, râzând.

Cu cuvinte, nu cu mâna

1. Joacă-te cu două jucării, ca între prieteni.
2. Arată cum se cere: „Pot să iau mașina?”
3. Lasă-l să te roage și el, la rândul lui.
4. Mulțumește-i când folosește cuvinte.

De ce: Învață să ceară cu vorba și să aștepte, iar asta scade frustrarea.

Eu, tu, el

1. Arată spre tine și spune: „Eu mănânc.”
2. Arată spre el: „Tu bei apă.” Apoi spre ursuleț: „El doarme.”
3. Roagă-l: „Acum spune tu: Eu sar!”

De ce: Copiii învață pronumele auzindu-le des, în situații reale.

Una sau mai multe?

1. Pune pe masă o minge și, separat, trei cuburi.
2. Spune: „O minge. Trei cuburi.”
3. Întreabă: „Unde sunt mai multe?” Lasă-l să arate.
4. Adaugă sau scoate un obiect și numiți din nou.

De ce: Aude diferența dintre „unul” și „mai multe” și o folosește apoi în vorbire.

Siguranță: Folosește cuburi și mingi mari, mai mari de 3,2 cm, fără piese mici.

Cuvinte pentru sentimente

1. Arată o poză cu un copil vesel sau trist.
2. Spune: „El e vesel. Zâmbește.”
3. Întreabă: „Tu când ești vesel?”
4. Numește și ce simte el: „Te-ai supărat.”

De ce: Când are cuvinte pentru sentimente, le poate spune în loc să plângă sau să lovească.

Cuvântul „și”

1. Ia două jucării: „Mașina și mingea.”
2. Cere: „Dă-mi mașina și mingea.”
3. Întreabă: „Ce mai punem? Și ce?”
4. Adăugați un al treilea lucru.

De ce: Cuvântul „și” îl ajută să lege idei și să vorbească în propoziții mai lungi.

Cine sunt eu?

1. Întreabă: „Cum te cheamă?” Ajută-l, dacă nu știe.
2. Întreabă: „Câți ani ai?” Arată degetele.
3. Arată o poză cu el: „Cine e în poză?”

De ce: Să-și spună numele și vârsta îl ajută să se simtă sigur și să vorbească despre sine.

La ce folosește?

1. Ia o lingură: „La ce folosește? Mâncăm cu ea.”
2. Ia o perie: „Cu ea ne pieptănăm.”
3. Cere: „Dă-mi ce folosim la mâncat.” Lasă-l să aleagă.
4. Schimbați: el spune la ce folosește un obiect.

De ce: Înțelege cum se leagă cuvintele de lucruri și folosește verbe în propoziții.

Siguranță: Alege doar obiecte sigure, fără vârfuri sau muchii ascuțite.

Mare și mic

1. Arată două lucruri: „Asta e mare. Asta e mică.”
2. Continuați cu cald–rece, plin–gol, ud–uscat.
3. Întreabă: „Care e cel mare?”
4. Lasă-l să găsească o pereche nouă.

De ce: Contrariile îl ajută să descrie și să compare lucrurile.

Siguranță: Pentru „cald” folosește doar obiecte călduțe, nu fierbinți; supraveghează apa.

De-a magazinul

1. Pune pe masă: paste, un măr, o sticlă de apă.
2. Tu ești clientul: „Bună ziua! Aș vrea un măr, vă rog.”
3. Plătești cu bani din hârtie, apoi schimbați rolurile.
4. Adaugă: „Cât costă?”, „Aveți mere roșii?”

De ce: Jocul de rol îl pune să folosească propoziții întregi și formule de politețe.

Siguranță: Nu folosi monede reale: se pot înghiți.

Ce lipsește de pe tavă?

1. Pune 2–3 obiecte mari pe tavă și numiți-le.
2. Roagă-l să închidă ochii și scoate un obiect.
3. Întreabă: „Ce lipsește?” și ajută-l dacă nu știe.
4. Schimbați rolurile.

De ce: Își exersează memoria și numește obiectele din minte, nu doar când le vede.

Siguranță: Alege obiecte prea mari ca să fie înghițite, fără piese mici.

Ce am făcut ieri?

1. Începe tu: „Ieri am fost în parc.”
2. Întreabă: „Ce am mai făcut?”
3. Dacă nu răspunde, dă un indiciu: „Cu cine?”
4. Repetă ce spune el într-o propoziție întreagă.

De ce: Învață să vorbească despre lucruri care s-au întâmplat deja.

Mesaj pentru tata

1. Spune-i încet: „Spune-i lui tata: masa e gata!”
2. Mergeți împreună la tata; lasă-l să spună mesajul.
3. Repetă dacă a uitat; apoi schimbați rolurile.

De ce: Ține minte și repetă cuvinte, ceea ce îi antrenează memoria și vorbirea.

Cine ce lucrează?

1. Arată o poză cu un brutar: „Brutarul face pâine.”
2. Arată alte meserii: pompier, șofer, doctor.
3. Joacă-te: „Fii pompier! Ce faci?”
4. Întreabă: „Tu ce meserie vrei?”

De ce: Află cuvinte noi despre lumea din jur și le leagă de acțiuni.

Bate din palme silabele

1. Alege cuvinte cunoscute: „ma-șină”, „ba-na-nă”.
2. Bate din palme pe fiecare silabă.
3. Faceți-o împreună, apoi lasă-l să conducă.
4. Încearcă și cu numele lui.

De ce: Auzirea silabelor e un pas spre citit, înainte de a învăța literele.

Povestea cu greșeli

1. Alege o poveste pe care o știe bine.
2. Schimbă ceva: „Scufița Roșie a mers la mare.”
3. Lasă-l să te corecteze și să spună cum e de fapt.
4. Râdeți împreună și mai greșește o dată.

De ce: Își amintește povestea și o spune în cuvintele lui.

Două sarcini deodată

1. Spune rar: „Ia ursul și pune-l pe scaun.”
2. Așteaptă, fără să repeți sau să-l ajuți imediat.
3. Laudă-l, apoi încearcă altă rugăminte cu doi pași.
4. Schimbați rolurile: el îți dă ție o sarcină.

De ce: Îl ajută să asculte, să rețină și să înțeleagă ce i se cere.

Unul, mulți

1. Pune pe masă o jucărie și spune: „o mașină”.
2. Adaugă încă una: „două mașini”.
3. Cere-i: „Dă-mi trei mașini.”
4. Dacă greșește, repetă tu corect, fără să-l oprești.

De ce: Aude și folosește formele de plural, ca să vorbească tot mai corect.

Cartea fără cuvinte

1. Alege o carte doar cu imagini.
2. Întreabă: „Ce se întâmplă aici?”
3. Așteaptă răspunsul, apoi adaugă tu o propoziție.
4. Întoarceți pagina și continuați povestea.

De ce: Își face povestea singur și vede că ea are început și sfârșit.

Cum se cheamă toate astea?

1. Amestecă pe covor câteva haine și câteva jucării.
2. Cere-i: „Pune hainele aici, jucăriile dincolo.”
3. Întreabă: „Cum se cheamă toate astea?”

De ce: Învață cuvinte care cuprind mai multe lucruri, ca „haine” sau „jucării”.

Ghicim ce mimez

1. Mimează: dormi, bei, sari, speli dinții.
2. Întreabă: „Ce fac eu?”
3. Ajută-l: „Tu… dormi!”, dacă nu găsește cuvântul.
4. Schimbați rolurile.

De ce: Leagă mișcarea de cuvânt și învață verbe noi.

Două sarcini la rând

1. Spune: „Ia ursulețul și pune-l în coș.”
2. Așteaptă și lasă-l să încerce singur.
3. Laudă-l și, dacă e nevoie, repetă rar.
4. Treci apoi la alte două sarcini.

De ce: Învață să înțeleagă și să țină minte instrucțiuni mai lungi.

Cartea cu pauze

1. Alege o carte pe care o știe deja.
2. Oprește-te înainte de un cuvânt cunoscut.
3. Așteaptă să-l spună el, apoi întreabă: „Ce vezi aici?”
4. Bucură-te de orice răspuns.

De ce: Participă la poveste și își amintește cuvintele din ea.

Spălăm păpușa

1. Pune puțină apă călduță într-o cuvă, cu o păpușă.
2. Spune ce faci: „Spăl mâna, spăl capul.”
3. Lasă-l pe el să spună ce faceți mai departe.
4. Șterge păpușa: „Gata, e curată!”

De ce: Leagă cuvintele de acțiuni pe care le vede și le face singur.

Siguranță: Nu-l lăsa singur lângă apă nicio clipă, nici în apă puțină.